Prezentare

Parcul Naþional Cheile Bicazului – Hãºmaºul Mare (3575 ha*), Gheorgheni, Sândominic

Parcul Naþional Cheile Bicazului – Hãºmaº este situat în zona central nord - esticã a României, pe raza administrativã a judeþelor Harghita ºi Neamþ. Din punct de vedere geografic  parcul se situeazã în Masivul Hãºmaº (Hãghimaº), ce ocupã o poziþie centralã în Carpaþii Moldo-Transilvani, fiind o însemnatã subdiviziune a Carpaþilor Orientali. În partea de nord, suprafaþa Parcului Naþional se întinde în principal pe zona Lacului Roºu ºi a Cheilor Bicazului, cuprinzând  partea inferioarã a bazinelor afluenþilor de nord ale pârâului Bicaz (Suhard, Cupaº, Lapoº ºi ªugãu) la vest având ca limitã pârâul Licaº, iar la est pârâul ªugãu. 
În continuare, spre sud pornind din albia pârâului Bicaz Parcul Naþional se întinde pe una din principalele culmi ale Masivului Hãºmaº ºi anume, Culmea Curmãtura, cuprinzând la est peretele din dreapta al Cheilor Bicazului (cu culminaþiile Surducul, Surducelul, Piatra Poienii ºi Fagul Ciucului), spre sud Culmea Ghilcoº (Ucigaºu) - Haºmaºul Negru, vârful Telecul Mare, culminând cu vârful Hãºmaºul Mare (1792 m), punct dominant al masivului, Piatra Singuraticã, vârful Fratele (Ocsem – 1707 m) ºi vârful Tarcãu, toate acestea fiind încadrate la vest de pârâul Oii, Poiana Albã (limita fondului forestier cu pãºunile), valea de obârºie a râului Olt (oraºul Bãlan – sub creasta Hãºmaºului prin fond forestier), la est de pârâul Bicãjel satul Trei Fântâni – limita fondului forestier cu pãºunile, la sud de ºeaua de trecere între bazinul Oltului ºi cel al Bicãjelului majore ale Carpaþilor Orientali.



Muntii Hasmas prezinta unele din caracteristicile majore ale Carpatilor Orientali. Totusi acestia au suficiente trasaturi particulare care le confera o personalitate geografica aparte. Printre acestea se numara:
- prezenta calcarelor si dolomitelor pe toata lungimea lor, din care rezulta un relief relativ mai înalt (1600 – 1700m) cu abrupturi si vârfuri semete izolate, chei adânci, spectaculoase;
- marea extensiune a culmilor rotunjite cu altitudini depasind 1400 – 1500m, reflex al rocilor cristaline;
- o fragmentare longitudinala si transversala a reliefului destul de mare, în concordanta cu configuratia retelei hidrografice;
- alternanta sectoarelor înguste de vale cu sectoare mai largi;
- zacaminte cuprifere în zona Balanului ( bazinul râului Olt );
- peisajul inedit al Cheilor si soseaua transcarpatica Gheorgheni – Piatra Neamt (D.N.12C).
Modul de dispunere a culmilor si vailor din Muntii Hasmas arata doua directii dominante: NNV – SSE, conforme cu directia generala de cutare a formatiunilor si cu contactele litologice, si a doua aproximativ perpendiculara pe aceasta. Exista însa si regiuni unde vaile au caracter divergent. Fragmentarea accentuata a reliefului s-a efectuat cu precadere sub comanda nivelului de baza mai coborât de la exteriorul zonei muntoase. În ansamblul sau, relieful parcului se desfasoara pe doua trepte altimetrice principale. Desfasurarea reliefului în trepte corespunde evolutiei policiclice a regiunii. Cu exceptia magurilor, de pe stânga cursului superior al pârâului Bicaz, alcatuite din calcare si dolomite detasate prin eroziune selectiva din masivul compact al Hasmasului, relieful pastreaza urmele vechilor etape de modelare.
Treapta înalta, cu altitudini de peste 1400m cuprinde cele mai mari înaltimi: Licas (1675m), Suhardul Mare (1502m), Hasmasul Negru (1773m), Hasmasul Mare (1792m).
Treapta joasa este mult mai bine dezvoltata în partea de vest a parcului, unde are de regula, altitudini de 1200 – 1350m. O treapta joasa mai îngusta se desfasoara, între vaile Bicajelul si Damucului.
Microformele de relief care apar în acest sector sunt reprezentate prin turnuri, ace, lapiezuri si alveole. În anumite sectoare apar si acumulari de grohotis rezultate în urma proceselor de dezagregare care afecteaza peretii de calcar. Interesant este Turnul Bardosului care apare ca un martor de eroziune care domina întreaga zona. Versantul estic al Hasmasului Mare cade spre Valea Oltului sub forma unui abrupt calcaros, cu multe formatiuni spectaculoase.

Reþeaua hidrograficã ce intersecteazã calcarele ºi conglomeratele mezozoice strãbate adesea aceste formaþiuni prin chei sãlbatice. Aria protejatã Cheile Bicazului-Hãºmaº se suprapune peste cursul superior al râului Bicaz, care colecteazã toate pâraiele ce coboarã din munte: Licaº, Suhard, Cupaº, Lapoº, ªugãu de pe stânga, respectiv Pârâul Oii, Bicãjelul ºi Surducul de pe dreapta. Afluenþi mai importanþi ai Bicazului sunt pâraiele Bicãjel ºi Dãmuc. Bicãjelul, afluent pe dreapta al Bicazului, izvorãºte din sud, de sub vârful Lavardi, curge spre nord spintecând jumatatea sudicã a Hãºmaºului ºi se varsã în Bicaz în zona cunoscutã sub numele de’’Gâtul Iadului’’. Pe acest traseu pârâul Bicãjel strãbate o regiune pitoreascã, punctatã de trei rânduri de chei, toate greu accesibile. Între acestea mentionãm Cheile Duruitoarei ºi Cheile Bicãjelului ambele de o neîntrecutã sãlbãticie.



Lacul Roºu, situat în amonte de Cheile Bicazului, a rezultat prin bararea râului Bicaz în anul 1837 în urma unei deplasãri gravitaþionale a unui pachet mare de roci; ca atare, Lacul Roºu intrã în categoria lacurilor de baraj natural. Lacul are o suprafaþã de aproximativ 13 hectare ºi o adâncime maximã de 12,5 m. Apele de pe versantul estic al Hãºmaºului sunt colectate de râul Olt, care izvorãºte de sub Hãºmaºul Mare.
Zona Parcului Naþional Cheile Bicazului – Hãºmaº corespunde tipului de climat temperat, boreal, de naturã montanã carpaticã, cu diverse caracteristici in funcþie de altitudine, expoziþia versanþilor, orientare. Poziþia masivului faþã de larga arie depresionarã dinspre vest-depresiunile Ciucului ºi Giurgeului-adãpostul oferit de masivele Tarcãu ºi Ceahlãu din nord-est ºi energia reliefului determinã o circulaþie activã a brizelor, care produc cunoscute inversiuni termice ºi fac sã se inregistreze temperaturi ºi fenomene cu totul diferite, influenþate de zonele cãtre care sunt orientaþi versanþii. Astfel, inversiunile termice produse pe versantul vestic fac sã se inregistreze temperaturi mai scãzute  -25°C, -35°C în lunile ianuarie ºi februarie. Aceste acumulãri de aer rece sunt însoþite uneori de ceþuri, care se risipesc odatã cu rasãritul soarelui, când briza de vale pune în miºcare masele de aer, dirijându-le cãtre creste. Pe versantul nord-estic, clima se apropie mult de cea a Ceahlãului. În zona centralã, corespunzãtoare bazinului Bicazului, umiditatea este mai scãzutã iar temperatura medie anualã variazã intre 80C ºi 9,50C, climatul fiind caracterizat prin ierni aspre ºi veri rãcoroase. Temperatura medie în timpul verii este de 18°C. Temperatura maximã se inregistreazã la sfârsitul lunii iulie, iar cea mai scãzuta la sfârºitul lunii ianuarie. Numãrul zilelor în care solul este acoperit cu zãpadã ajunge la 86, iar numãrul zilelor cu îngheþ la 163.

Din punct de vedere geologic, Munþii Hãºmaº intrã în arealul cristalino-mezozoic, care ocupã zona centralã a acestei grupe carpatice. Fundamentul lor este alcãtuit din roci cristaline (vechi roci eruptive ºi roci sedimentare) mai mult sau mai puþin metamorfozate sub influenþa temperaturii ºi presiunii, care au schimbat profund caracterul rocilor primare, cristalizându-le. Acestor roci li s-au adãugat apoi altele sedimentare, formate în era secundarã (mezozoicã) ºi care n-au mai fost supuse transformãrilor suferite de primele. În fâºia centralã a Masivului Hãºmaº, orientatã în general nord-sud, cristalinul este acoperit aproape peste tot de depozitele mezozoice. Situl/Parcul Naþional Cheile Bicazului Hãºmaº are elemente peisagistice unice în Europa (Cheile Bicazului, chei impozante din calcar, cu pereþi  înalþi de  100 de m, ºi Lacul Roºu, lac de baraj natural). Cheile Bicazului au o lungime de cca 8 km și au rezultat în urma adancirii raului Bicaz.Pereții Cheilor Bicazului sunt reprezentați de abrupturile Suhardului Mic și ale Surducului. Cheile sunt insotite de stanci impresionante, turnuri, piramide (ex. Piatra Altarului).



Munți întregi cuprind fosile ale milioanelor de amoniți, belemniți și alte specii marine, care trãiau cândva în acele mãri calde ale trecutului…. recifi de corali și bariere de corali din Jurasic și Cretacic… Rocile sedimentare acumulate în acest geosinclinal sunt penetrate de roci vulcanice care aratã frãmântãrile produse de orogeneza alpinã (care a dus la formarea lanþului muntos Alpino-Carpato-Himalaian), când magme sub uriașã presiune înaintau prin falii produse de mișcãrile tectonice, pe la sfârșitul cretacicului inferior. Valorile paleontologice ale zonei Hãºmaº au atras demult atenþia celor educaþi, astfel zona a fost studiatã de Franz Herbich începând cu 1866, Neumayr 1873, Vadász 1915, Jekelius 1921, iar ulterior au apãrut lucrãri ale lui D. Patrulius, M. Pelin, C. Grasu, D. Grigore, I. Preda, ºamd. O atenție deosebitã este acordatã aflorimentului de la Muntele Ucigaș (Gyilkos), care are o bogãție de fosile de peste 200 de taxoni diferiți, de la foraminifere la amoniți, fiind o valoare reprezentativã la nivel european. În rocile mezozoice ale Cheilor Bicazului au fost descoperiþi amoniþi, belemniþi, brahiopode, crabi, corali solitari ºi recifi de corali, crinoide, spongieri, scoici (bivalve), melci (gasteropode), echinoide, foraminifere, precum ºi fosile de plante, eºantioane fiind prezente în muzee din Viena, Cluj, Bucureºti, Piatra Neamþ etc.

Comentarii

Nu sunt comentarii. Fiţi Dvs. primul care comentează !

Orice părere contează

Nume (obligatoriu)
E-mail (obligatoriu, nu este public)
Mesaj (obligatoriu)

Vă rugăm să copiaţi codul de securitate de mai sus (obligatoriu).

Meteo


Calendar